marți, 13 iunie 2017

Modalităţi de analiză a categoriilor gramaticale


Obiectivul general al articolului: aprofundarea cunoştinţelor privitoare la organizarea şi funcţionarea categoriilor gramaticale specifice limbii române.

Stadiul actual de dezvoltare a cercetărilor de gramatică permite o analiză complexă a categoriilor gramaticale, analiză prin care valorile caracteristice categoriilor gramaticale din limba română să fie privite atât din perspectiva organizării lor paradigmatice, cât şi din perspectiva relaţiilor sintagmatice în care ele sunt implicate.

Acest tip de analiză presupune luarea în considerare a următoarelor aspecte:

a) în plan paradigmatic:

─ conţinutul exprimat

─ organizarea paradigmatică

─ mijloacele de exprimare

─ funcţia cu care sunt utilizate

b) în plan sintagmatic:

─ raporturile existente între valorile caracteristice categoriei gramaticale respective şi valorile semantico-sintactice prin care se defineşte partea de vorbire dată

Relaţiile dintre cuvinte şi categoriile semantice

 Între cuvintele din limbă se pot stabili următoarele tipuri de raporturi semantice: sinonimia, antonimia, omonimia şi paronimia.

Sinonimia
Sinonimia este relaţia dintre cuvintele diferite ca formă, dar apropiate sau identice ca sens. Cuvintele între care se stabilesc asemenea relaţii se numesc sinonime. Cuvintele cu forme diferite, dar cu înţeles identic formează serii sinonimice constituite din două sau mai multe unităţi:
substantive sinonime: bucurie = veselie; cale = drum; generozitate = mărinimie; glas = voce; timp = vreme; geamantan = valiză; inimă = cord; zăpadă = nea = omăt; noroi = glod = tină; curte = ogradă = ocol = bătătură;
adjective sinonime: etern = veşnic; sur = cărunt; mâhnit = trist = amărât;
verbe sinonime: a fura = a şterpeli; a se opri = a poposi; a vesti = a anunţa = a înştiinţa; a strica = a deteriora = a defecta;
adverbe sinonime: alene = agale.

Antonimia
Antonimia este relaţia stabilită între cuvintele cu sens contrar. Cuvintele între care există asemenea relaţii se numesc sinonime. De regulă, antonimele formează perechi şi aparţin aceleiaşi părţi de vorbire:
substantive antonime: pace / război; întuneric / lumină; adevăr / minciună; prieten / duşman; succes / eşec; bunătate / răutate; tinereţe / bătrâneţe; interes / dezinteres;
adjective antonime: mare / mic; tânăr / bătrân; harnic / leneş; frumos / urât; zgârcit / risipitor; agreabil / dezagreabil; drept / nedrept;
verbe antonime: a aduna / a risipi; a pleca / a veni; a construi / a dărâma; a râde / a plânge; a înarma / a dezarma;
adverbe antonime: bine / rău; aici / acolo; sus / jos; devreme / târziu; repede / încet; aproape / departe;
pronume antonime: tot / nimic.

Omonimia
Omonimia este relaţia stabilită între cuvintele care se pronunţă la fel, care însă au sensuri diferite. Omonimia priveşte exprimarea unor sensuri complet diferite prin forme identice. Cuvintele între care se stabileşte o asemenea relaţie se numeşte omonimie. Exemple:
lac1 (apă stătătoare) – lac2 (soluţie de răşini folosită pentru protejarea suprafeţei unor obiecte);
bancă1 (scaun lung pentru mai multe persoane) – bancă2 (instituţie financiară);
broască1 (animal fără coadă cu picioarele de dinapoi adaptate pentru sărit) – broască2 (mecanism montat la uşi servind la încuierea lor).

Paronimia
Paronimia constă în apropierea formală a unor cuvinte care au sensuri diferite. Paronimele sunt nişte cuvinte cu sensuri diferite, fiind insuficient diferenţiate din punct de vedere formal
.
Paronimele formează serii alcătuite, de cele mai multe ori, din două elemente:
- complement (ceea ce se adaugă pentru a întregi ceva; partea secundară de propoziţie care determină un verb, un adjectiv sau un adverb) 
- compliment (cuvânt de laudă, de măgulire; la pl. salutări);

campanie (1. totalitatea operaţiunilor militare efectuate într-un anumit timp, în vederea atingerii unui scop strategic; 2. acţiune organizată pentru realizarea unor sarcini) – companie (1. însoţire, tovărăşie. 2. grup de persoane care-şi petrec timpul, care se distrează împreună);

orar (adj. privitor la ore, care arată orele; subst. programul unei activităţi împărţit pe ore; program săptămânal pe baza căruia se desfăşoară activitatea didactică în şcoli şi în facultăţi) – oral (adj. care se transmite prin viu grai).

familiar (simplu, fără pretenţii, bine cunoscut, obişnuit) – familial (privitor la familie, care aparţine la familie);

a evolua „a se dezvolta, a se transforma" – a evalua „a preţui, a aprecia, a estima";
a enerva „a face să-şi piardă sau a-şi pierde calmul" – a inerva „a forma reţeaua de nervi a unui organ, a unui ţesut";

Deşi sunt apropiate sub aspectul formei, paronimele se folosesc în contexte diferite şi, în mod normal, substituirea lor nu se admite.

Stratificarea lexicului

- după sensul lexical al cuvintelor
- după relaţiile stabilite între sensul şi forma cuvintelor
- după importanţa comunicativă a cuvintelor
- după provenienţă

1) cuvinte monosemantice
2) cuvinte polisemantice
1) sinonime
2) antonime
3) omonime
4) paronime
1) fondul lexical principal
2) masa vocabularului
1) cuvinte moştenite din latină
2) cuvinte formate pe terenul limbii române
3) cuvinte împrumutate din alte limbi

a) arhaisme
b) neologisme
c) termenii ştiinţifici şi tehnici
d) regionalisme
e) cuvinte de argou şi de jargon

click me to reveal the contact form

Get in touch with us:

Nume

E-mail *

Mesaj *

DIN 21 NOIEMBRIE NE MUTĂM PE MUZZIX.RO

www.muzzix.ro