duminică, 19 februarie 2017

#Topic10 despre ADVERB


OffTopic prezinta proiectul de succes, lansat in 2016, #Topic10. Saptamanal va prezentam principalele subiecte scolare pe care trebuie sa le pregatiti pentru examene.

Def. Adverbul este partea de vorbire neflexibilă, care nsoțește un verb, un adjectiv sau un alt adverb și exprimă:
- Caracteristica unei acțiuni sau stări;
- Caracteristica unei însușiri;
- Împrejurarea în care se petrece o acțiune.

Exemple:
”Așa începuseră nopțile de pândă... câteodată îl auzea (pe lup) aievea, urlând, dar nu putea desluși bine în care parte” (Ion Agârbiceanu, ”Lupul”) – parte de vorbire neflexibilă
Merge repede. Stă bine. – caracteristica unei acțiuni
Are o privire destul de ageră. – caracteristica unei însușiri
Va veni aici mâine. – împrejurarea în care se petrece o acțiune. 

Clasificare

Felurile adverbelor după formă

După forma lor, adverbele sunt:
a) Simple: abia, așa, alene, bine, destul, azi, mâine, ieri, aici, acolo etc.
b) Compuse: azi-noapte, mâine-seară, ieri-dimineață, astă-vară, după-masă etc.

Felurile adverbelor după înțeles:
- Adverbe de loc: aici, acolo, dincolo, departe, aproape, împrejur, sus, jos, unde etc:
- Adverbe de timp: acum, atunci, astăzi, ieri, mâine, poimâine, alaltăieri, târziu, devreme, odată, totdeauna, când etc.
- Adverbe de mod: abia, așa, alene, agale, bine, cruciș, debrabă, românește, vitejește, cum etc.
- Adverbe nehotărâte: cândva, undeva, cumva, oriunde, oricând, oricum, fiecând, fieunde, fiecum, altădată, altundeva, atcumva, vreodată etc.
- Interogative: când, unde, cum, încotro;
- Relative: când, unde, cum, încotro;
- Negative: nicicând, nicicum, niciunde, nicicât, niciodată;
- De scop: dinadains, înadins;
- Concesive: tot, totuși. 

Obs. Adverbele de mod au sensuri foarte variate, putând exprima:
- Modul propriu-zis al acțiunii, stării sau însușirii: încet, repede, bine, astfel, așa etc.
- Cantitatea: atât, cam, mult, destul, prea, cât;
- Comparația: ca, cât, decât, cum, precum, asemenea etc.
- Afirmația: da, desigur, firește, neîndoielnic etc.
- Probabilitatea: poate, pesemne, probabil, posibil  etc.

Adverbe provenite din alte părți de vorbire

Obs. Așa cum s-a arătat la adjectiv și la modul participiu, adjectivele și verbele la participiu pot fi folosite ca adverbe:

Adjective și participii adjectivale                                                    Adverbe 
Cântec frumos (sau urât)                                                 cântă frumos (sau urât)
Răspuns deslușit                                                              răspunse deslușit
Răspuns nedeslușit                                                          răspunse nedeslușit (din participiu 
                                                                                                    negativ, cu prefixul ne-)

Substantive                                                                                     Adverbe 
Bunica a făcut turte gustoase.                                          Omul acela era beat turtă.
Au tras o salvă de tun                                                       Pământul era înghețat tun.
Am aprins un foc de tabără.                                              Era frumoasă foc.

Obs. Substantivele care denumesc anotimpurile, zilele sau părți ale zilei (dimineața, seara, noaptea),  la forma articulată, se folosesc ca adverbe.  Numele zilelor apar ca adverbe și la forma nearticulată. Tot la forma nearticulată se folosesc ca adverbe și substantivele: zile, săptămâni, luni, ani, secole. Deosebirea dintre aceste adverbe și substantivele din care provin constă numai în faptul că atunci când au rol de adverb determină un verb și răspund la întrebarea ”când?”:

Substantive                                                                                      Adverbe
Toamna este un anotimp frumos                       Toamna se numără bobocii.
Lunea (luni) este prima zi a săptămânii.            Lunea (luni) reîncepem munca.
Dimineața a fost răcoroasă.                                Dimineața se lasă ceață.

De asemenea, substantivele pot fi însoțite de un articol nehotărât și de prepoziție, se pot pune la numărul plural, pot primi un atribut: într-o toamnă, toamnele, toamna trecută. 

Obs. Cuvântul ”ce” are valoare de adverb când determină un verb, un adjectiv sau un adverb. Adverbul ce are sensul cât. Adverbul ce poate fi confundat cu pronumele sau adjectivul pronominal relativ ori interogativ ce.

”Zmeoaia suflă ce suflă...” (Petre Ispirescu, Ileana Sâmziana) – adverb – suflă cât suflă;
Ce vesel ești astăzi! – adverb – cât de vesel;
”Și ce credință trist-o să-i rămână.” (Alexandru Vlahuță, 1907) – adjectiv pronominal relativ;
Ce repede trece vremea! – adverb – cât de repede.

Locuțiuni adverbiale

Caracteristica unei acțiuni, stări sau însușiri ori împrejurarea în care se desfășoară acțiunea se exprimă și prin grupuri de două sau mai multe cuvinte care împreună îndeplinesc rolul unui adverb, numite locuțiuni adverbiale. 
Locuțiunile adverbiale pot fi formate:
- Dintr-un substantiv, adjectiv substantivizat, participiu (de obicei negativ), numeral sau adverb cu una sau mai multe prepoziții: de dimineață, de obicei, în silă, în grabă, în veci, cu de-a sila, din nou, pe de rost, de-a pururea, pe negândite, pe neașteptate etc;
- Dintr-un substantiv, pronume sau adverb repetat cu una sau două prepoziții: zi cu zi, zi de zi, clipă cu clipă, clipă de clipă, rând pe rând, din vreme în vreme, din ce în ce etc.; 
- Din părți de vorbire de același fel: calea-valea, vrând-nevrând, ici-colo, târâș-grăpiș etc. 

Gradele de comparație ale adverbelor

Adverbele de mod propriu-zis, precum și unele adverbe de loc și de timp au grade de comparație, care se exprimă prin aceleași construcții tipice prin care se exprimă și gradele de comparație ale adjectivului:
- Adverb de mod: bine, mai bine; mai puțin bine; la fel, tot așa (atât) de bine; cel mai bine, foarte bine;
- Adverb de loc: aproape, mai aproape, mai puțin aproape etc.;
- Adverb de timp: târziu, mai târziu, mai puțin târziu etc. 

Funcțiile sintactice ale adverbului

Cea mai obișnuită funcție sintactică a adverbului este aceea de complement circumstanțial de loc, de timp sau de mod, după înțelesul pe care îl are adverbul, raportat la cuvântul determinat:

”Îndată Jder dădu drumul lui Pehlivan, care-și scurmă drum pe dedesubt.” – compl. circumstanțial de timp; complement circumstanțial de loc;
”Veneau cu anevoie și ceilalți după el” (M. Sadoveanu, ”Frații Jderi”) – complement circumstanțial de mod. 

Obs. Adverbele și locuțiunile adverbiale pot avea și funcția sintactică de atribut adverbial. Adverbul cu funcție de atribut se leagă de substantivul (pronumele determinat) printr-o prepoziție:

”Cine se lovește cu capul de pragul de sus, vede și pe cel de jos. (Proverb)

Obs. Adverbele de mod din expresiile verbale impersonale formate cu verbul ”a fi” au funcția sintactică de nume predicativ: e bine, e rău, e drept, e sigur, e probabil, așa e etc. 
Alte adverbe de mod, folosite fără verbul copulativ ”a fi”, îndeplinesc singure funcția de predicat verbal, de aceea se numesc adverbe predicative.
Cele mai obișnuite adverbe și locuțiuni adverbiale predicative  îsunt: firește, sigur, desigur, negreșit, neîndoios, indubitabil,  pesemne, poate, probabil, evident, clar, bine, cu siguranță, de bună seamă, fără doar și poate etc. Adverbele predicative sunt urmate de obicei de o propoziție subordonată introdusă prin conjuncția că: Desigur / că a știut. Firește / că a știut. 

Obs. Unele adverbe de loc, de timp și de mod (unde, încotro, când, cum etc.) sunt folosite ca adverbe relative. În acest caz, asemenea conjuncțiilor, ele fac legătura între propozițiile subordonate și regentele acestora: 
”Dedesubtul Brăcinelului, era o poiană / unde baciul aduna fânul cosit de pe culmi. (Gala Galaction, ”La vulturi”...)
”Nu vezi / cum sar grăbiți ai tăi.” (G. Coșbuc, ”Moartea lui Fulger”)

În general, adverbele relative își păstrează și funcția de complement circumstanțial în propozițiile pe care le introduc. Funcția lor sintactică apare clar când propozițiile introduse prin adverbele unde, încotro, când etc. Sunt provenite din propoziții interogative sau când adverbul se referă la un substantiv sau adverb din propoziția regentă: 
Spune-mi / de unde vii / și încotro te duci. Mă mir / cum a ajuns până aici. 
”Dedesubtul Brăcinelului, era o poiană / unde (în poiană) baciul aduna fânul cosit de pe culmi. (Gala Galaction, ”La vulturi”...)

”El se afla în cea mai mare nedumerire, când (atunci) într-o zi întâlnește pe un frate iubit...”/ (Ion Ghica, ”Scrisori către Vasile Alecsandri”).

Alte funcții sintactice ale adverbului:

- Compl. circ de scop: A venit dinadins, ca să se convingă de adevăr.
- Compl. circ. de cauză: De încet ce vorbește, nici nu-l auzi.
- Compl. circ. condițional: Să înveți constant, altfel vei avea surprize neplăcute.
- Compl. circ. concesiv: Deși nu recunoaște, este totuși vinovat.
- Compl. circ de relație: Numeric, îi depășesc.
- Compl. circ. opozițional: În loc de mâine, va sosi azi.
- Compl. circ. de excepție: Te poți învoi oricând, afară de mâine.
- Compl. circ. cumulativ: În afară de azi, veți veni și mâine.
- Element pred. supl.: Te consideram altfel. 

Obs. Uneori adverbul nu are funcție sintactică:
- Da, spuse el, te cam grăbești... pesemne e înnorat afară și s-a făcut foarte frig.
click me to reveal the contact form

Get in touch with us:

Nume

E-mail *

Mesaj *

DIN 21 NOIEMBRIE NE MUTĂM PE MUZZIX.RO

www.muzzix.ro