joi, 16 februarie 2017

Automutilarea la copii


Parintii stiu ca tranzitia de la copilarie la preadolescenta si adolescenta este “presarata” cu provocari comportamentale si emotionale, din cauza modificarilor hormonale, a presiunii si influentei anturajului copilului, dar si a temperamentului acestuia. Daca pentru unii copii tranzitia este armonioasa, pentru altii este un dezastru total. In timpul adolescentei se accentueaza cateva tulburari de ordin psihic aparute din cauza unor experiente stresante si traumatice, fie in interiorul familiei, fie de ordin social sau academic.

Automutilarea a devenit un fenomen destul de intalnit in randul adolescentilor. Automutilarea nu are ca scop sinuciderea si este realizata cu obiecte ascutite (lame, cutite sau cioburi), cu obiecte care produc arsuri (foc sau, de exemplu, frecarea gumei de sters pe piele pana cand aceasta se supraincalzeste). Alte forme de automutilare sunt muscatul, ciupitul si chiar lovitul.

Cine se automutileaza?

Contrar creditelor de pana acum, aceste automutilari nu au ca scop atragerea atentiei. Mai ales ca, de cele mai multe ori, automutilarea se face in zone care nu sunt la vedere (brate, abdomen, coapse, talpi, organe genitale, tors – in apropierea sanilor).

Specialistii spun ca automutilarile se observa mai des in randul fetelor, insa studiile recente releva faptul ca practica este la fel de intalnita si la baieti. S-a mai observat, de asemenea, ca aceasta practica este mai intalnita in randul grupurilor de minoritati sexuale decat in randul tinerilor heterosexuali.

Statisticile spun ca varsta de la care se incep automutilarie a coborat la 7 ani, insa cele mai intalnite cazuri se inregistreaza in randul copiilor de 12-15 ani. In functie de individ, perioada in care manifesta acest comportament difera si poate dura ani buni.

Cauzele automutilarilor

Sunt multe motive pentru care copiii recurg la acest gest. Iata numai cateva exemple:

– distragerea atentiei de la probleme mai grave: depresie severa, furie, anxietate, prin provocarea unei dureri fizice

– eliberarea de stres

– senzatia de “amortire” pe care o simt dupa durerea fizica provocata prin automutilare

– placerea sa simta durerea, sa vada sange si rani

– automutilarea este considerata substitut la sinucidere

– reactie la un abuz fizic, psihic, sexual sau neglijenta.

Automutilarile si sinuciderea

Desi sunt tineri care practica automutilarea care au incercat sa se sinucida, totusi, 60% dintre adolescentii care se automutileaza nu au avut nici macar o tentativa de sinucidere.

Automutilarea, insa, creeaza dependenta. Odata ce o persoana a incercat acest procedeu pentru a-si gestiona emotiile, il va folosi vreme indelungata. Desi majoritatea celor care practica automutilarea tin ascuns acest lucru, obiceiul este “contagios”. Tinerii care stau in preajma unei astfel de persoane prezinta un risc crescut sa doreasca sa se raneasca si ei.

Tratamentul copiilor care se automutileaza

Tratarea copiilor care se automutileaza este foarte complexa. Primul pas este identificarea problemei. Automutilarea este descoperita, de obicei, dupa ce tinerii au fost dusi la psihologi pentru tratarea unor probleme de ordin emotional. Ea mai poate fi descoperita si daca se urmaresc semne pe corpul copiilor (taieturi, cicatrice, arsuri). Tinerii care se automutileaza poarta, de obicei, bluze cu maneca lunga, pantaloni lungi, indiferent de cat de cald este afara, tocmai pentru a ascunde cicatricele.

Un alt semnal de avertizare asupra automutilarilor este sa gasesti printre lucrurile copiilor lame, cioburi si alte obiecte care pot provoca rani.

Din moment ce majoritatea tinerilor care se automutileaza au tulburari de ordin psihic si emotional, orice semn de depresie, schimbari bruste de comportament si stari emotionale, ar trebui privit cu ingrijorare.

Dupa identificarea comportamentului, pasul doi este evaluarea copilului de catre un psiholog sau psihiatru care va descoperi cauzele care au dus la automutilare si ce tratament si terapie ar trebui urmate. Important pentru parinti este sa nu se panicheze si nici sa nu aiba reactii exagerate atunci cand descopera automutilarea la copiii lor. Pedepsirea copiilor creste tentatia de automutilare.

Scopul tratamentului este acela de a gasi modalitati care sa invete adolescentul ca automutilarea nu este cheia rezolvarii problemelor, ci doar o modalitate de a le ascunde. In cazul in care automutilarea are drept cauza un conflict in familie, este nevoie de terapie cu toti membrii familiei.

Pentru copiii cu dificultati de ordin social sau de comunicare, este indicata terapia de grup. Cu rabdare si terapia adecvata, multi adolescenti au renuntat la automutilare si traiesc in prezent fericiti.
click me to reveal the contact form

Get in touch with us:

Nume

E-mail *

Mesaj *

DIN 21 NOIEMBRIE NE MUTĂM PE MUZZIX.RO

www.muzzix.ro