vineri, 20 ianuarie 2017

Adolescentul îndrăgostit. Ce face prima dragoste specială


Altfel spus, despre adolescent și despre prima lui dragoste. De ce am ales subiectul? Nu numai pentru că ne poate explica câte ceva despre propria istorie romantică dar, dacă între timp am ajuns părinți, ne poate da o șansă să înțelegem ce se petrece cu adolescentul sau adolescenta din grădină. Mai ales că, odată ajunși adulți, dezamăgirile inerente unei vieți firești ne dau un grad de cinism pe care un adolecent nu-l are. Putem tinde să tratăm cu ușurință trăirile dragostei adolecentine, de la înălțimea adultului deja familiar cu procedura de supraviețuire în fața dezamăgirii. Prima dragoste însă, te prinde complet nepregătit. Atât de nepregătit încât te poate face să te gândești la suicid. Și, uneori, nu doar să te gândești. Și nu vreau să vă îngrijorez, dar cea mai expusă categorie este cea a adolecenților (15-19 ani). Dar cum ajungem aici? Ce face prima dragoste atât de specială?

În primul rând, faptul că este prima. Ceea ce presupune că te suprinde fără un punct de reper. Prima dragoste este, inevitabil, cea mai mare dragoste din viața ta de până atunci. Dacă adăugați la asta că simplul fapt că te uiți la persoana iubită activează traseele neuronale de procesare ale recompensei, aceleași implicate în depedența de droguri (de exemplu), devine explicabil de ce simți că nu poți trăi fără persoana de care te-ai îndrăgostit. Și dacă un adult are abilitatea de a mai găsi o fărâmă de rațiune în lupta cu povestea lui Romeo și a Julietei, un adolescent nu are de unde să o aibă. O va căpăta mai târziu pentru că dezamăgirea are și ea avantajele ei. Te echipează ceva mai bine în fața iubirilor viitoare. Dar asta implică de asemenea și că se va arunca în prima dintre ele fără niciun fel de apărare.

Altfel spus, despre adolescent și despre prima lui dragoste. De ce am ales subiectul? Nu numai pentru că ne poate explica câte ceva despre propria istorie romantică dar, dacă între timp am ajuns părinți, ne poate da o șansă să înțelegem ce se petrece cu adolescentul sau adolescenta din grădină. Mai ales că, odată ajunși adulți, dezamăgirile inerente unei vieți firești ne dau un grad de cinism pe care un adolecent nu-l are. Putem tinde să tratăm cu ușurință trăirile dragostei adolecentine, de la înălțimea adultului deja familiar cu procedura de supraviețuire în fața dezamăgirii. Prima dragoste însă, te prinde complet nepregătit. Atât de nepregătit încât te poate face să te gândești la suicid. Și, uneori, nu doar să te gândești. Și nu vreau să vă îngrijorez, dar cea mai expusă categorie este cea a adolecenților (15-19 ani). Dar cum ajungem aici? Ce face prima dragoste atât de specială?

În primul rând, faptul că este prima. Ceea ce presupune că te suprinde fără un punct de reper. Prima dragoste este, inevitabil, cea mai mare dragoste din viața ta de până atunci. Dacă adăugați la asta că simplul fapt că te uiți la persoana iubită activează traseele neuronale de procesare ale recompensei, aceleași implicate în depedența de droguri (de exemplu), devine explicabil de ce simți că nu poți trăi fără persoana de care te-ai îndrăgostit. Și dacă un adult are abilitatea de a mai găsi o fărâmă de rațiune în lupta cu povestea lui Romeo și a Julietei, un adolescent nu are de unde să o aibă. O va căpăta mai târziu pentru că dezamăgirea are și ea avantajele ei. Te echipează ceva mai bine în fața iubirilor viitoare. Dar asta implică de asemenea și că se va arunca în prima dintre ele fără niciun fel de apărare.

Dacă privim lucrurile din perspectivă istorică, niște sute bune de ani, prima dragoste era și cea care se încheia cu căsătoria. Chiar și după ce părinții au încetat să mai fie implicați sistematic în alegerea partenerului, de vreme ce căsătoria avea loc devreme (până în 25 de ani), de cele mai multe ori prima iubire era cea care ducea la prima relație de lungă durată. Astăzi lucrurile nu mai stau așa. Pentru că, deseori, clădirea unei cariere vine pe primul loc. Așa că nici prima și, probabil, nici următoarele câteva iubiri nu vor duce la căsătorie sau la o relație de durată. Totuși, asta nu înseamnă că prima dragoste se simte sau se experimentează diferit. Înseamnă doar că are alte implicații și o altă durată. Așa că nu luați „în derâdere” prima dragoste a adolecentului chiar dacă va dura trei luni sau chiar mai puțin. Nu durata contează ci intensitatea trăirilor și semnificațiile pe care le acordă cel care le experimentează. Remarci precum „lasă că trece” sau „e plină lumea de alte fete/băieți” ori „asta nu e dragoste, vezi tu mai încolo” nu o să comunice decât lipsă de înțelegere, nicidecum înțelepciune sau experiență de viață.

Dacă prima dragoste suprinde adolescentul prin intensitatea trăirilor, părintele este adeseori surprins la rândul lui de moment. Perceput ca fiind prea devreme. Ei bine, în ciuda faptului că rasa umană se căsătorește mai târziu, întră la pubertate mai devreme. Declanșarea pubertății ne face eligibili pentru experimentarea primei iubiri. Dragostea și durerea de măsele nu vin niciodată la momentul potrivit. Pentru părinte, adolescența tinde să fie vremea prielnică pentru învățat, așa că dragostea adolescentului nu vine practic niciodată la momentul potrivit. În plus, părintele are de echivalat intern anumite comportamente ale adolescentului. Cum ar fi faptul că serenada lui Romeo a fost înlocuită de sms-uri, postări pe Facebook sau conversații pe Viber. Nu pentru că Julieta nu are balcon, ci pentru că, atât Romeo cât și Julieta, au telefon și internet. Care, spre deosebire de balcon, sunt la îndemâna îndrăgostitului, zi și (aici se iscă mare deranj) noapte.

Și ajungem acum și la prima dezamăgire din dragoste. Care și ea este experimentată într-un registru mult mai intens și mai dramatic decât următoarele dezamăgiri. Și poate nu atât prima dragoste are nevoie de ajutorul părintelui (deși rolul lui este important) cât prima dezamăgire. Acesta este momentul în care adolescentul are nevoie de înțelegere și de empatie. Momentul la care părintele are nevoie să facă apel la emoțiile primei lui dezamăgiri și să se regăsească în trăirile copilului. Susținerea emoțională este extrem de importantă și comunicarea deschisă pentru a putea ghida ce anume înțelege adolescentul din ceea ce se întâmplă și a putea normaliza experiența. Adolecenții pot ajunge cu ușurință la generalizări dureroase și dramatice de genul „nu o să mă mai iubească nimeni”, „nu am valoare pentru nimeni” „nu voi mai iubi niciodată la fel” ori „viața mea nu mai are rost”. Generalizări care pot duce la comportamente auto-distructive.

Prima dragoste ne învață multe lucruri. Ne oferă primul reper al vieții noastre romantice. Ne oferă prima experiență a intimității cu o altă persoană. Ne echipează mai bine pentru viața viitoare. Fără prima iubire nu ar putea exista dragostea de referință a vieții noastre de mai târziu. Oricare ar fi momentul în care apare, prima dragoste este specială și are nevoie de răbdarea și de suportul părintelui.

Psiholog, Miruna Stănculescu

click me to reveal the contact form

Get in touch with us:

Nume

E-mail *

Mesaj *

DIN 21 NOIEMBRIE NE MUTĂM PE MUZZIX.RO

www.muzzix.ro